111_1

Gol.
Verde pur golit de esenta.
Bat in ferestrele inchise
ramuri incarcate de verde
in cea dintai zi
a unei primaveri inutile.
Si gol este totul.
Si ploua peste lume.
Si inca ne-nchinam idolilor goi.
Imi trag seva
din lumina cenusie,
razand de verdele pur
izbucnit peste noapte ca un rug.
Doar vantul, intangibil si nestatornic
imi este frate de cruce.
Eu si vantul- fara amintiri,
despuiati de forma,
vagabonzi, huliti si adorati,
goi
respiram
primavara.

111_1

Anunțuri