O să încep în stilul caracteristic Victoriei și vă voi spune că îmi vine să mă pup singură pentru momentul în care am decis să citesc ”Ultimul viking”. Am pătruns în lumea magică și minunată pe care Oana a creat-o atât de lejer, am avut bilet în rândul întâi la înfruntarea dintre lumină și întuneric, bine și rău, real și fantastic.

Pentru că trebuie să vă spun: în cărțile Oanei nu există limite, există doar o împletire desăvârșit creată între creaturi mitologice, vampiri originari, elfi si fomori, dragoni ți nefilimi, încât trebuie să va mărturisesc sincer că dacă bate la ușă Gunther, îl întâmpin prietenește și îl întreb dacă dorește ceva de mâncare.

***

Victoria Grey era o femeie puternică, perseverentă și ambițioasă. Știa ce avea de făcut, știa ce voia. Lumea ei este dată peste cap într-o singură seară, când un străin îi pune în palmă un obiect și îi spune scurt ”ei nu trebuie să afle”. Moneda micuță de argint, căci asta primise Victoria , se pare că este ”parola” către o lume a creaturilor fantastice. Vampiri si personaje dubioase, o comoara aflată sub puterea unui blestem și păzită de cel supranumit Ultimul viking, aruncă liniștea vieții ei în aer. Victoria ia parte la lupta lor de a reuni părțile comorii, devenind ea însă un pion important în toată lumea asta ireală, mai ales prin faptul că se îndrăgostește de Arrio, superbul vampir, care în timpul unei partide de dragoste, îi dă acesteia să guste din propriul lui sânge- cu gust de citrice și ierburi de primăvară- , creând astfel o legătura între rece și cald, muritor și nemuritor.
Așa o lăsăm pe Victoria la finalul primului volum…conștientă de schimbarea din viața ei și îndrăgostită până peste cap.

 

Cititi articolul integral aici

Anunțuri