Când Oana Arion m-a întrebat dacă aș accepta să scriu câteva propoziții pe coperta a patra a volumului patru din seria Nemuritor, pe moment am fost încântată și am spus un da imediat. Urma să fie ceva inedit pentru mine, ceva cu totul deosebit și neașteptat de așteptat; ca să o spun așa. Mi se pare oarecum ciudat și interesant, dar și nou să citesc un volum înaintea multora, dar și să scriu despre el, în condițiile în care încă nu a fost publicat. Este o senzație palpitantă, și pentru asta îi mulțumesc mult Oanei Arion. Dar mai târziu ceva s-a schimbat, parcă revenisem cu picioarele pe pământ, și mi-am pus următoarea întrebare: oare voi reuși să scriu în doar câteva propoziții cât de mult îmi place această serie, în așa fel încât să cuprind totul? Mă gândeam că o să fie dificil, și în loc să ajung unde trebuia, voi deraia ducându-mă într-un hău al penibilului. Dar apoi am ajuns la ziua în care Oana mi-a trimis manuscrisul și un lucru minunat s-a întâmplat. În afara faptului că am terminat de citit volumul după o singură zi – câteva ore adunate, dacă ar fi să nu iau în calcul și alte lucruri de care a trebuit să mă ocup –, ajutată de evenimentele petrecute în Prin cenușă de visuri, am simțit cum îmi veneau cuvintele la gură și cum știam exact cum să scriu, cum să determin cititorii să își dorească această serie. Acum sper doar să nu fie numai în mintea mea, deoarece nu aș vrea ca autoarea să regrete alegerea făcută.

Citeste articolul integral aici

 

Anunțuri