Sursa: http://literaturapetocuri.ro/interviu-altfel-cu-oana-arion.html

1.Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.

Am multe amintiri din vremea copilăriei mele: stejarul din curtea bisericii cu care se învecina casa bunicilor, discurile cu poveşti, bicicleta albastră şi patinele cu rotile, prăjitura “Primăvara”. Nu ştiu dacă vreuna dintre aceste amintiri m-a marcat fundamental, dar cu singuranţă îmi revin în minte câteva momente amuzante. De exemplu îmi rodeam cu abnegaţie şi dăruire unghiile. Părinţii mei au încercat să mă convingă în fel şi chip să renunţ la acest “hobby”: “Onuţa, nu-i frumos, de acum eşti domnişoară (aveam vreo cinci sau şase ani)”, “Oana, dacă te mai prind cu mâna în gură, te ciufulesc!”, dar nimic nu a funcţionat. Asta până într-o zi când a venit în vizită feţita unor prieteni. Mi s-au umplut ochii de lacrimi de invidie: avea bocanci (bocanci, oameni buni!!!), o rochie înflorată cum mai văzusem doar în revistele Burda (ţineţi cont că asta se întâmpla cam prin 1985) şi cele mai drăguţe unghii date cu lac incolor. Salivam, la propriu. O chema Emi, am urat-o cu o patimă mistuitoare, dar, datorită ei, din seara aceea nu mi-am mai ros unghiile. Ca o completare a poveştii, ţin să precizez că am primit prima mea pereche de bocanci abia când am intrat la liceu.

2.Cum s-a integrat adolescenta în liceu? Cum a fost prima întîlnire? Dar primul sărut?

Hmm, “adolescenta” a fost cam rebelă. Aveam părul mult mai blond decât este astăzi şi era lung-lung, până mai jos de talie. Mă îmbrăcam anapoda rău: fuste lungi, înflorate sau blugi pe care îmi coseam eu diferite petice sau mărgele. Mi se întâmpla des să îmi fie prea lene ca să ies la tablă şi spuneam că nu am învăţat, deşi ştiam la perfecţie răspunsul. Mergeam la olimpiade şi chiuleam de rupeam. Dap, un paradox, ce mai!
Cât despre prima întâlnire, hmm. Mă indrogăstisem nebuneşte de un tip cu un an mai mare decât mine. Înalt şi frumuşel, umba pe holurile liceului cu o cămaşă legată în jurul mijlocului de parcă toată lumea era a lui. Simţeam furnicături până în vârful degetelor de la picioare atunci când îl vedeam trecând. Într-o zi, o colegă de clasă, la fel de îndrăgostită de Făt-Frumos vine şi îmi spune: “Oana, tu eşti mai curajoasă, aşa. Nu poţi să vorbeşti cu el? Să vezi dacă mă place?” Eu-cea curajoasă şi cu un pretext beton ca să intru in vorba cu el, il abordez cu prima ocazie şi îi raportez cum că are o admiratoare. Răspunsul a fost wow: “Păcat, pentru că mie îmi place de tine”. Da, tipul era fan Rapunzel!!!! În seara respectivă am chiulit împreună de la ultima oră şi ne-am întâlnit în parcul I.O.R. “la băncuţe”. Atunci ne-am şi sărutat pentru prima oară. Zece ani mai târziu… m-am măritat cu el!

3.Ce vise aveai că adolescenţă şi dacă s-au împlinit sau nu?

Visam să ajung un designer celebru şi să cuceresc lumea, evident. După liceu am lucrat la o casă de modă şi m-am cam lămurit care erau perspectivele dacă optam pentru Arte. Aşa că următoarea alegere firească a fost Dreptul. Nu am avut idealuri, şabloane sau liste pe care să bifez anumite lucruri. Fiind extrem de egoistă şi vanitoasă, mi-am cultivat treptat fiecare “bucăţică” de talent pe care o aveam. Voiam să fiu “altfel”. Acum trebuie să îmi spui tu dacă acest vis s-a îndeplinit sau nu  J

4.Cum vezi viaţă alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?

Aoleo! (Bogdan o să citească asta, nu?  ) Glumesc. J  Sunt căsătorită de nouă ani cu cel care care mi-a fost prima iubire. Nu cred că pot defini “viaţa alături de un partener”. Pot spune însă că este minunat să fii măritată cu cel mai bun prieten al tău. Cred că secretul este să nu uiţi niciodată să râzi.

5.Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtăşească copiilor la adolescenţă?

Sinceră să fiu, habar nu am! Nu am copii, iar relaţia mea cu mama a fost aproape inexistentă în perioada adolescenţei mele, în parte pentru că părinţii mei m-au lăsat să fac propriile alegeri, fără să se implice activ. A fost cumva la modul “Este viaţa ta. Dacă vei avea nevoie de noi, suntem aici. În rest, vânt din pupa!” Cred că am crescut destul de frumos.

6.Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?

Pasiuni? Adică ce ştiu să fac sau ce îmi place să fac?
Ştiu să desenez, sunt chiar bunicică la capitolul ăsta. Fac bijuterii şi îmi confecţionez haine. Cât despre CE îmi place, cam cât timp ai la dispoziţie?

Îmi place să citesc, deşi în ultima vreme “timpul liber” şi cu mine am intentat divorţ (se pare că “timpul liber” s-a simţit neglijat şi a invocate nepotrivire de caracter). Îmi place să mă uit la serii/seriale (sunt mega-ultra fan The Walking Dead). Îmi plac filmele şi prefer genul horror, iar la comedii nu rad, spre disperarea jumătăţii mele mai bune. Sunt îngrozitor de comodă şi leneşă, aşa că –surpriză!!!- nu sunt pasionată de călătorii şi nu mi-am propus, cel puţin deocamdată, să văd lumea. Cât despre muzică…..Rock on!!! Îi mulţumesc cu acesta ocazie celui care a inventat minunatul device „hands-free”. Aşa pot să zâmbesc dimineaţa în metrou ascultând  Lacrimosa.